miercuri, 21 iulie 2010

Iubire fara sfârsit





Am inceput sa iubesc cu adevarat,
abia atunci cand mi-am dat seama
ca suferinta si durerea emotionala,
sunt doar un avertisment ce imi spunea
sa nu traiesc impotriva adevarului din mine.
Am inceput sa iubesc cu adevarat,
abia atunci cand am realizat
cat de jenant este sa ii impun cuiva dorintele mele,
nestiind ca nu era momentul, sau nu era pregatit,
chiar daca acea persoana eram eu.
Am inceput sa iubesc cu adevarat,
abia atunci cand am incetat sa-mi mai doresc o alta viata
si mi-am dat seama ca tot ceea ce mi se intampla
face parte din maturitatea mea.
Am inceput sa iubesc cu adevarat,
abia atunci cand am inceput sa cred ca, mereu,
in orice situatie sunt la locul potrivit
in momentul potrivit si ca tot
ceea ce se intampla va fi de bun augur.
De cand am inceput sa iubesc cu adevarat,
timpul meu liber este ocupat cu lucruri marete,
fac doar ceea ce imi da bucurie si ma distreaza,
ce imi plac si ma fac sa rad,
in felul si in ritmul meu,
am inceput sa fiu sincera cu mine insami.
De cand am inceput sa iubesc cu adevarat,
m-am eliberat de tot ceea ce nu era bun
si de tot ceea ce ma tragea in jos,
departe de mine insami ...
La inceput am crezut ca insemna EGOISM
dar acum stiu ca insemna IUBIRE

Frica mea nu este ca voi muri ...
ci sa traiesc fara bucuria iubirii adevarate ,
visata mereu dar fara sa o traiesc,
innecata in vise ... si pierduta în realitate ..
Frica mea nu este ca plec spre o lume necunoscuta si straina ...
ci mai degraba este frica de a fi nevoita sa fug de ceea ce nu vad ...
frica de ceea ce as putea face gresit ...
Frica mea este ... de a pleca din lume
fara sa pot povesti unei fiice ceea ce am primit si ceea ce am dat ...
sa-i spun fara rusine pana la sfârsitul vietii
ca doar IUBIREA conteaza ...

Trimiteți un comentariu