marți, 24 august 2010

Tacerile...


De multe ori cad... de cele mai multe ori, din pricina temerilor ce si-au facut loc in sufletul meu ... Ma ridic uneori mai greu, alteori ajutata, dar de fiecare data ma ridic mai increzatoare , cu speranta si credinta in Bunul Dumnezeu ... atunci realizez ca, de cele mai multe ori, suferinta ne face mai puternici ...
Tacerea mea a fost confundata cu suferinta ...
eu as numi-o mai mult tristete...
din care incerc sa ies cat mai repede cu putinta pentru ca nu este un lucru bun...
in acele momente apare nemultumirea de propriul tau destin, ganduri nu tocmai placute, refuzand orice conversatie chiar si cu tine insuti ...
dar ...prin tacere poti evita si conflicte, poti sa faci pe cineva sa inteleaga mesajul tacerii tale ...insa, trebuie sa faci in asa fel incat sa nu-ti simta tacerea ca un repros...
Si acesta este tot un miracol al Iubirii , Bunatatea pe care multi nu o inteleg ...
Ma dor tacerile , mai ales cand stiu ca o vorba buna le-ar mangaia sufletul dar, refuza acea mangaiere ...
La fel cum ma dor tacerile... ma dor cuvintele jignitoare ...
este foarte important sa stii cand trebuie sa taci ... sa tratezi jignirile venite de la altii cu calm, ca si cum insultele lor nu iti sunt adresate tie...ci altcuiva...

Drumul in aceasta viata nu este usor , trebuie sa stii spre ce drum iti indrepti pasii, insa... sa iti asculti inima si cu rabdare sa prinzi forte pentru a depasi orice necaz, suferinta...
" Trebuie sa fim intelegatori fata de neputintele si imperfectiunile noastre si sa avem rabdare fata de defectele noastre"... imi spunea cineva acum cateva zile ... este mai greu, mai ales atunci cand te simti slabit ... nu oricine isi poate impune reguli ... avem capacitatea de a-i intelege pe ceilalti dar incapacitatea de a ne intelege pe noi insine ... suntem mai duri cu noi atunci cand de fapt ar trebui sa fim mai blanzi ...
Trimiteți un comentariu