sâmbătă, 29 octombrie 2011

Pasii viselor pierdute



Toata energia mi-am irosit-o cautandu-te, suflet pereche .
Minutele ma asteptau prin fraze,  norii plangeau cu orele,
treceau zile pe langa mine in Rai.
Ingerii ma cunosteau drept un zambet de copil ingropat in lacrimi .
Aveam un vis ...
L-am pierdut la capatul lumii odata cu sperantele scaldate in parfumul unui val.
Aveam un suflet, dar s-a ratacit.
Ma luptam cu anii pe carare cand alergam umbre si le intrebam de tine .
Nu te vazuse nimeni .
Mi-am aruncat privirea in inima si te-am gasit, suflet pereche,
printre pasii viselor pierdute .

Mi-a ramas glasul tau ce picura in secunde .
Sufletul meu danseaza acum alaturi de sufletul tau
 Valsul viselor pierdute.

vineri, 23 septembrie 2011

Gand purtat de vant


O pulbere alba acoperea soarele in dimineata aceasta, semn ca toamna si-a intrat in drepturi.  Mii de frunze in caderea lor sunt purtate de vant prin negura cetii,  fara sa stie incotro le indreapta. Pamantul le va inghiti, sufocandu-le incet sub bocetul indurerat de moarte.
Din departare se aude cantecul apei ce-a prins gustul si culoarea toamnei, ruginie.
Nu stiu din ce sunt facute aromele toamnei . Nu stiu daca sunt facute din aripile ingerilor abandonati  ce se agita pentru a da cerului lumina  sau din  a celora ce incearca sa supravietuiasca  amestecandu-se intr-o mecanica simfonie stiind ca metalul rece creaza senzatii puternice si poate face sufletul sa vibreze .  Nu stiu...
Intuind totul sau nimic, parfumul toamnei  ma leagana usor ca cenusa de lemn arsa de mult timp ce-si cauta caldura...  ziua se scurge usor si tot nu stiu de unde vine aroma toamnei ...
In timp ce adun recolta zilei ce a trecut, in speranta ca-mi va spune ceva, in camera incalzita de soarele tomnatic se adancesc umbrele din viata de zi cu zi si imaginatia mea respira un sens al trecutului ... ma regasesc copila cu temerile ce le-am avut , in dialogurile tacute cu ursuletii de plus, cautand siguranta in mainile tatalui pe strazile aglomerate, fara culoare si confuze . Ma regasesc in bratele mamei ce ma asteapta bucuroasa in pragul casei ... Lumina amintirilor si intunericul  prezent ma poarta in vartejul sentimentelor... vad astfel zambetul mamei, preocuparile tatalui, povestea bunicii, autoritatea bunicului, multe alte chipuri si multe alte zambete .
Intunericul ce se lasa in camera  ma indreapta usor spre antice simtiri, tinand in palme zambete ce nu le-am oferit atunci cand a trebuit sau nu am mai avut cum sa le ofer ...  indrept privirea spre cerul acoperit de nori si simt fiorii unei nopti de toamna , fara stele ...
Singuratatea ma sufoca,  ii resping bratele taioase... nu o vrea nici ca prietena si nici ca dusman. 
De ce primesc raspunsuri tacute la rugaciunile mele!? Nu vreau decat sa fiu aparata de razele toride si de iluziile violente, vreau sa traiesc, vreau sa respir, vreau sa visez.
Astept schimbarea anotimpurilor, cand culorile se transforma, cand seninul de cer apare dintre norii negri, cand ploaia renaste pamantul , cand soarele , luna si stelele nu vor mai fi doar obiecte pentru istoria lumii ci vor straluci din nou cu un dram de mister.
Astept zambetul deschis al sezonului verde, al bucuriei de viata, ratacita fiind ca frunza prin vantul de toamna.

joi, 22 septembrie 2011

Ramas bun...


Ramas bun, dragul meu batran cu chipul obosit,
dar cu zambetul mereu constant.
Am fost prezenta astazi pe ultimul tau drum,
alaturi de cei apropiati tie, veniti de departe
si ti-am mangaiat chipul cu o rugaciune,
multumindu-ti pentru zambetul ce mi l-ai daruit
cu multi ani in urma,
cand mi-ai spus cu seninatatea chipului tau
ca fiecare are valoare prin ceea ce poarta cu el .
Ai lasat putinele lucruri materiale
la mila celor ce vor ramane in urma ta,
convins fiind ca le vor imparti intre ei cu raceala,
fara sa tina cont de dorintele tale
si se vor pierde fara sa se stie de unde provin.
Emotiile mici, dar cele mai importante nu se vor pierde,
ele vor fi mereu pe chipul senin
si-n zambetul celor ce te-au cunoscut cu adevarat!
Ramas bun dragul meu batran cu zambet de copil .

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Oameni si suflete


O viata nu ne ajunge sa cunoastem universul pentru ca noi suntem un intreg univers de descoperit, de povestit, cel putin o parte din ceea ce cunoastem ... dar restul ?
Misterul ce ne invaluie, ce speram sa il aflam pentru a fi multumiti,
pentru a ne hrani sufletul .... ?
 Sufletul cu o mie de dorinte impletind mintea pentru a trai intens pentru a depasi infinitul,
pentru a iubi mai mult decat viata insasi...
Oamenii, lasa urme atunci cand ii intalnim...
semne adanci , uneori invizibile sau abia perceptibile intr-o privire...
Intalniri ce ne marchiaza pentru totdeauna , lasand urme de nesters... altele care trec, lasand urme  ce se pierd in indiferenta .
Altele care ne sustin , care ne raman in suflet  ca undele marii  sau luminite de stele , contururi determinate pe care le putem simti  cum mangaie cu degetele  amantindu-ne cand au fost trasate .
Alte intalniri sunt fara inteles curgand prin minte, fugind , lasand un gol in suflet .
Tu, esti in sufletul meu dinainte de a te intalni si vei fi mereu parte din sufletul meu pana ce lumea se va sfarsi.
Asa cum norii ascunde soarele, zapada ascunde o floare, marea ascunde o lacrima... eu te ascund in sufletul meu.
Nimic nu va putea sa distruga ceea ce simt, pentru ca nu voi permite nimanui sa patrunda in sufletul meu.
Sunt povesti ce nu se nasc din adevar, dar tu nu stii...
convins fiind ca aceasta este o panza pe care pictezi si folosesti toate culorile din inima  ca totul sa prinda viata, dar intr-o zi realizezi  ca nu exista nici o panza si te gandesti ca s-au terminat  sau ti-au expirat propriile culori si vezi doar gri in jurul tau.
Stand pe podea, cu ochii la nimic, privesti camera goala si crezi ca totul este o iluzie, dar culorile sunt inca acolo gata pentru a le aplica pe panza.
Cand vei vedea nascandu-se o poveste adevarata, vei inmuia varful inimii in tempera
si in final pictura revine la viata. 

joi, 8 septembrie 2011

Aş vrea să mă vindec



Aş vrea
Să mă vindec de tine
Cu acel tratament
Pe care tu-l ascundeai mereu
Sub privirea ca un răsărit,
În spatele unui râs de clopoţei-mărgăritar,
Şi mereu printre
Vorbele care m-aruncau
În valurile unei iubiri
Care m-ar fi înecat cu a lor îmbrăţişare
Numai să rămân în ea
Pentru totdeauna.
Aş vrea să mă vindec
Când, atâtea alte boli
Aşteaptă să-mi ia trupul...
Chiar crezi că ele nu-l iubesc ?
Poate chiar mai mult!

Uită teorile naturiste,
Homeopatia
Şi încearcă doze mai mari de iubire,
Chiar terapie de şoc,
Pe mine, care am ajuns
Cel mai mare laborator al tău de cercetare
Iar gândurile mele,
Cei mai ascultători cobai
pe care i-ai avut
vreodată....
( Din volumul de poezii Alina-mi Dor,
Autor: Mihai Dor.)

miercuri, 24 august 2011

Basilica di Superga - Torino


Colina Superga, la circa 12 kilometri de centrul orasului Torino .
Aici veti gasi biserica dedicata Fecioarei Maria, de Vittorio Amedeo II, in semn de multumire, dupa lupta din 1706, una din creatiile arhitectului Filippo Juvarra, inceputa in 1717, apartamentul regal, "capela" subterana, cripta, in forma de cruce latina, unde veti gasi mormintele tuturor celor din dinastia Savoia: regi, regine, duci, sotii, copii. ...sculpturile fabuloase ale fratilor Canini.
Mi-as fi dorit sa va prezint, in imagini, toata frumusetea acestei Biserici-Catedrala-Manastire , dar nu am avut acces cu aparatul de fotografiat in unele locuri din interior... de aceea probabil am ajuns sa vizitez pentru a treia oara Basilica in mai putin de 5 luni . Merita vizitata atat pentru frumusetea Bisericii cat si pentru frumoasa panorama a orasului .













luni, 22 august 2011

Cineva m-a intrebat daca am suferit...



DA, am simtit mohorata
singuratate
scufundata in ore
de neliniste si temeri,
Iar in abisul rece al existentei,
momente fara zambetul
lui Dumnezeu .
Am simtit un frig
ce venea din interiorul meu
si emotiile iubirii,
ale unei iubiri inchise
intre ferestre de sticla in ciment,
acoperite cu pamant
si emotiile unei iubiri
filtrate de doua secretarii telefonice.

Acum, merg pe fluxul vietii,
adun amintiri pe firul nostalgiei...
Ma opresc,
pentru a privi picaturile de roua
pierdute in desertul zilei
ce urmeaza sa se usuce
la cel mai fin suflu de vant....
Ziua capata linistea orelor uitate,
cand zambetul se pierde
intr-un abis necunoscut,
in spatele unei ferestre
ce da spre nicaieri.



vineri, 19 august 2011

Calatorii fara valize - Lacul Como

Lacul Como















"Înconjurat de grupuri de oraşe mici şi sate, ambele bogate în istorie şi frumuseţe naturală.

Lacul Como este unul dintre cele patru mari lacuri din regiunea Lombardia. Lacul Como, al cărui nume este vechi "Lario"; este un lac alpin de origine glaciare. Este înconjurat de Alpi de Sud şi a ajunge la o adâncime de 476 m, este cel mai mare lac din Italia.

Lacul Como Italia este remarcabil pentru său minunat peisaj de coastă, precum şi importanţa de munţii din jur.

Oraşe şi sate de pe marginea lacului sunt intercalate cu vile de lux, este aici că, în secolele al XVIII-al şaptesprezecelea şi aristocraţii Lombardia stabilit resedintele lor de vacanţă.

Bellagio, perla Lacul Como "triunghi", se află chiar în mijloc între braţele de Lacul Como şi Lecco Lacul . Bellagio, se mândreşte cu "perla" a lacului, Vila Melzi d'Eril şi Villa Serbelloni.
Varenna a Villa Monastero, Cadenabbia a Villa Carlotta, şi Menaggio este înfrumuseţat de Villa Mylius Vigoni.

De pe malurile lacului, se pot observa numeroase regate anuale de navigatie. Lacul Como este un ideal pe tot parcursul locaţie an pentru confort şi bunăstare, pentru amatorii de sporturi de apă şi a iubitorilor de munte.
Lacul este bine cunoscut in toata Europa ca un refugiu de vara pentru navigatie, ski nautic, scuba diving, sau navigaţia de agrement. Natura şi iubitorilor de munte se pot bucura de o mare varietate de
activităţi cum ar fi împădurite plimbari, drumetii montane la mare altitudine, excursii pestera, rock-alpinism şi închide-alunecare. În timpul iernii, un număr de World Class Statiuni de schi în ambele Italia şi Elveţia sunt uşor accesibile.

Pe malul de vest, în cazul în care lacul se desparte în două braţe ale lacului Como şi Lecco lacului, se afla fermecătorul oraş Menaggio. Reţeaua de drumuri din regiune asigură legătura uşor cu St Moritz, la Lugano, valea Valtellina, Milano (aproximativ 1 oră şi 15 minute).

De cale ferată care lega vechi Menaggio cu Porlezza şi Lacul Como, cu Lacul Ceresio, încă rulează între munţi şi terase care încet coborî la marginea lacului. Piese abandonat feroviar care a fugit prin oras de Sonenga, sunt în continuare susţinute de trei arcade de piatra impresionant, creşterea de mai sus un amfiteatru natural care se deschide spre lac şi este încadrată de vârfuri de munte şi de Grigne Valsassina. Această setare frumoase, de pădure şi văi, a fost ales ca fundalul perfect pentru un sat inspirat de tradiţiile locale: o combinaţie de arhitectură Italianate elegant şi design contemporan." ( Articol preluat )


Cati munti si cate ape ar trebui
sa mai strabat pentru a ajunge
la inaltimea privirii sale ?
Cat timp ar trebui
sa mai intorc clepsidra rabdarii
din camera intunecata a asteptarii?
Cate lacrimi ar trebui sa se mai usuce
pe obrajii plini de cicatrice
lasate de sarea prea usturatoare
a dorului ?
Cate lumanari vor mai trebui sa arda
in abisul noptilor prea reci
Si cate dorinte inselatoare,
serpuindu-se si protestand,
vor mai provoca emotii de necontrolat.
Doar ele se intorc, creand noi si vechi emotii
ce dau caldura si lumina lacrimilor vietii .
Vorbeam cu tine , Doamne!
In fiecare moment greu,
simteam puterea Divina
ce dobora egoismul
si tot ceea ce era rau in mine .
Primeam de la sufletul meu drag
dulci mangaieri si soapte pline de iubire .
si se simtea prezenta TA.

joi, 4 august 2011

Stiai ca...











Stiai, suflet drag,
ca fara tine viata mea e goala,
ca tu esti unica, imensa
si frumoasa mea iubire,
ca doar langa tine pot simti fericirea
si inima batand puternic,
ca doar tu ma poti face sa traiesc ?
Stiai cat dor orele, zilele fara tine,
fara sa te pot vedea ,
fara sa te pot strange in brate ...
si cata tristete salasluieste in mine,
pentru ca nu voi putea fi fericita
si linistita fara tine, alaturi de mine,
fara sa-ti aud respiratia si inima batand
si cat de dor imi e de ochii tai ?
Stiai ca noaptea ma invelesc cu clipele petrecute impreuna
si mereu iti soptesc
" te iubesc !"
Stiai ca doar TU existi
si vei exista mereu in sufletul meu ?!
Stiai ca tacerea are cuvinte bine definite, rostite cu ecou asurzitor,
in timp ce priveam impreuna cum marea se uneste cu cerul ?!
Stiai ca acea tacere ramane intiparita in suflet

asa cum clipele traite alaturi de tine raman vii in simtiri!?

Poate nu ai stiut, pentru ca nu ti-am promis tie
ci LUI si mie insami,
ca te voi iubi si te voi respecta tot restul vietii mele.

Ps: sa nu uiti...

sâmbătă, 30 iulie 2011

Cuvinte...




Cuvinte insirate,
pe-un fir balansand,
venite din suflet, pierdute-n infinit.
Litere asezate una dupa alta,
ca perlele extrase din scoicile-mama,
din iubire pazite de cine stie cat timp.
Degetele mintii sapa in nisipul alb ce le ascunde
si simt apoi, fiorul descoperirii
purtand in vant capodopere ascunse de cine stie cata vreme.
Si ca-ntr-o rugaciune gura rosteste, fara subanteles,
sensul simplelor cuvinte ,
pentru a transmite celorlalti puterea de-a visa .
Contrasteaza cu inocenta constanta
ciocnirile intre confortul soptit
si tipetele de durere...
asa cum,
primavara, mugurii revin
cu speranta si dorinta de-a trai !

luni, 25 iulie 2011

Per essere tu la canzone



"Io sono il silenzio
Per essere tu la canzone
Io ti aspetto e mi siedo sulle caviglie
Sollo per camminare oppure per volare tu.
Chiudo gli occhi
E solo adesso, ti vedo
Mi metto le mani sulle orecchie e ti sento
sussurrando.
Sei in me da tanto tempo e io, adesso ho scoperto
Quando il cuore mi ha tirato la manica
e mi vergogno di dire quello che mi ha detto
Però, ho il coraggio
di portarti con me
come fossi la propria croce ."

miercuri, 20 iulie 2011

Ganduri in cuvinte



Cat de ciudata este viata mea... o legenda,
risipita in vise melancolice pentru tot ceea ce am pierdut in timp.
Cat de ciudata este viata mea ... cu asteptarile ei,
primele, in strazi prafuite de tara, apoi in strazi asfaltate de oras, fara sens.
Cat de ciudata este viata mea... incetosata de durere
si zdrobita de atata suferinta adusa din cer, de o pasare calatoare
in ritmuri de rugaciuni repetate si atingeri ale trecutului.

Cat de frumoasa era viata mea... in sfarsit regasita in tine, regasita in zambetul tau.

Cat de frumoasa era viata mea atunci, cu tine !


Insoteste-ma iubire , acum, cand atatea amintiri si zambete
sunt spulberate, din delicate nostalgii in ritmuri albe de timp ...
Insoteste-ma iubire, in orele acestei nopti pierdute prin bucatile de cer.
Vom insoti lumina lunii ce aluneca tacuta in ganduri senine .
Eu, iti voi spune despre mine, despre frica de copil din noptile fara sfarsit.
Tu, imi vei spune despre tine, despre prezenta emotiilor ce se agitau in sufletul tau de copil si cu mainile impreunate, vom aduna incet, incet micile firmituri ale misterului cel mai frumos din lume .
Insoteste-ma in zambetul din zi , iubire,
trimite gandul sa vibreze prin adieri timide si calde de vant.
In el voi gasi alinarea si magia din lumina lunii.
Stiu ca privirea iti e indreptata spre cer,
acolo ne intalnim si ne unim mainile,
acceptati fiind de intreaga umanitate.


vineri, 24 iunie 2011

Tacerea alba a sperantei


Atunci cand gandurile
danseaza in somn
cu primele raze ale soarelui
si perlele opace ale amintirilor
incep sa straluceasca,
se opresc fiorii salbatici
ce-si lasa amprenta pe suflet
in fiecare noapte,
ciudate umbre
intalnite pe parcursul vietii.
Atunci,
se intoarce tacerea alba a sperantei,
disparand
trasaturile gri reflectate in umbre.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Parfum de iertare


Nu-ti cer sa te intorci,

dar spune-mi despre tine.

Sopteste-mi prin visele din noapte,
daca ai langa tine zambetul Tatalui ,
a acelui TATA
ce tu-ti doreai mereu sa Il iubesti .
Nu-ti cer sa imi spui daca ai gasit
in cele din urma
pacea si linistea ce o cautai .
Nu-ti cer sa respiri aerul
ce eu il respir, plin de vise
si nici nu-ti cer sa-mi daruiesti emotii

printre imbratisari calde.

Cer doar...

sa patrunda ultima suflare de viata
dizolvata in acea noapte de toamna
cand ceasul si-a pierdut sunetul

si s-a oprit si el,
la fel ca viata ta la 00,45 .
Nu-ti cer nimic, iubita mama,
decat sa-mi dai un semn,
ca trandafirii albi
ce azi i-am daruit cerului ,
au pentru mine parfum de iertare !

18 iunie 2011

sâmbătă, 11 iunie 2011

Prin urmare, ramane doar poezia din noi?!




Inima si-a impreunat degetele peste sufletul modest acoperit!
Departe de tine nu poate sa traiasca si doar o lumina palida
ii mai tine companie in noapte ...Singuratatea...
Singuratatea arsa, exasperata de sete,
fumul isi indreapta spre ultimul apus...
zambeste indrazneata celor ce-o privesc
in semn ca va iesi din nou victorioasa...
...incearca sa desparta soarele de luna,
stelele ar vrea sa le desprinda de pe cer ...
Si rade ...
de ranile invizibile din sufletele bune
de care, inca lumea este plina.
Saracele priviri... umile,
cer doar ceva in care sa mai spere
si speriate alearga spre farmecul unui cuvant dintr-un poem.
Alearga sa atinga gandurile ce se opresc pe ridul fruntii,
ce apare atunci cand spun :
"Da-mi, Doamne rabdare !.."
obosite fiind de atata suferinta.
Si-atunci, doar Poezia
Singura companie in care se incred ,
afla adevarul sentimentelor ascunse,
atunci cand degetele dornice se-alinta.

marți, 7 iunie 2011

Credeam ca pot sa fac din ziua de astazi un viitor de neuitat .


Cu ochii plini de lacrimi
privesc inainte si in jurul meu,
aglomeratia unui oras care nu stie
sau poate nu doreste
sa se opreasca vreodata .
Ma uit spre un necunoscut
ce canta o simfonie de compasiune
si simt in vocea lui durerea nedizolvata de timp .
Ma trec fiori
si strang la piept putinele aripi ramase ale unui inger
cazut din norii albi al universului pierdut.
Putinele aripi,
acum taiate cu lacrimi vii si ganduri de iubire,
ale unui inger ce avea in zborul sau noblete,
incredere, soapte de vise
si simt cum strang la piept un inger de gheata epuizat.
Caldura sa, in zborul unui copil , alandala,
insoteste o aura, pe o mare fara margini,
acolo unde bucuria zambetului poate trai.

vineri, 3 iunie 2011

Urmeaza-ti destinul !



Ps: Toate gandurile mele pentru cine a pierdut "ceva", pentru cine nu mai crede, pentru cine se simte doborat...sau dezamagit.
Pentru tine, cel ce intri in lumea mea !


Emotiva, naiva, instinctiva, rebela, vorbareata si putin obiectiva...

Acestea sunt adjectivele ce m-au acompaniat multi ani din viata.
Apoi, am realizat ca nu erau atat de bune aliate ...
Au fost evenimente care au zdrobit si au schimbat caracterul meu,
am suferit, am plans cu disperare apoi, am gasit pacea... in rabdare.
Nu mi-a apartinut rabdarea,
nu o cunosteam si din acest motiv s-au creat acele momente ce au marcat viata mea de nesters, dar Rabdarea ma ajutat sa "calc" dezamagirile, cuvintele sa le "impaturesc" si sa le pun intr-un sertar, la pastrare in asteptarea vremurilor mai bune.
Astazi, rabdarea, ma ajuta sa inteleg ... inainte de toate , sa ma inteleg pe mine insami... ma invata sa imi infraneze instinctele pentru a lasa spatiu reflectarii, pentru a rezolva situatii ce par atat de complicate.
Stii, sunt o femeie simpla si traiesc viata in maxima libertate. Unii se sperie de caracterul meu, nici cei apropiati nu ma inteleg uneori. Nu am avut prea multe probleme sau daca le-am avut, nimeni nu le-a stiut( de aceea poate nu sunt inteleasa) si le-am infruntat pentru ca EU sunt cea care decid ceea ce trebuie sa fac si nu fac altceva, decat sa imi urmez propriul destin .

Dar TU ? Ce vei face ?

Stii !?...Exista "ceva ", ce ma face ca in fiecare noapte sa ma indrept spre fereastra, sa privesc spre cerul infinit cand apare misterioasa luna in linistea secretelor ce le asculta.
Sunt acele clipe... in care te simt alaturi de mine, in care iti simt respiratia... In acele momente, inima incepe sa vorbeasca cu sunetul vocii tale si ma intreb, cum faci sa ajungi la mine fiind atat de departe... si cum ai putut intra pana in adancul sufletului meu !?
Esti Vantul, ce nu ma lasa singura niciodata,
esti o umbra, esti o picatura de suflet absorbita de sentimentele mele...


Nu iti voi cere luna, soarele, stelele si nici macar un colt de cer...
doresc doar energia plina de viata - Iubirea.
DA, Iubirea reflectata in ochii tai ,zi si noapte pana ce apusul vietii se va lasa peste noi.

marți, 31 mai 2011

Apel umanitar



Pe YouTube, multi dintre noi, incercam sa transmitem " mesaje " catre cineva anume sau doar incercam sa "aratam" ceea ce sufletul nostru simte, prin clipurile ce le realizam, dincolo de realitatea in care traim ... Trimitem mesaje de la inima la inima pentru a-i da sufletului hrana emotionala, iubire, liniste, mangaiere ... ne spunem visele, dorintele, ne plangem singuratatea, suferinta sau radiem de fericire ... alte persoane insa, cauta o modalitate de a transmite un
APEL UMANITAR DE URGENTA !
Am primit zilele trecute un mesaj de la o familie care incearca prin toate mijloacele sa gaseasca o solutie, greutatii ce s-a napustit asupra lor, aflandu-se intr-o situatie sociala deosebit de grava, pot spune dramatica. Asemeni lor sunt zeci de familii, locatari ai unui bloc din orasul Balan, judetul Harghita.M-a tulburat foarte mult povestea, deloc fericita, a acestui cuplu. Ceea ce m-a bucurat enorm de mult este faptul ca, in ciuda tuturor problemelor ce le au, sunt uniti prin iubirea ce o poarta unul fata de celalalt si fata de copii lor... Nu vor altceva, decat sa le ofere COPIILOR un minim de siguranta si conditii mai bune de trai, dar tot ceea ce pot ei oferi este iubirea, pe care o daruiesc, neconditionat, asa cum se cuvine miracolelor cu care au fost binecuvantati de Dumnezeu. Nimic mai mult si de vina nu sunt ei ci : "Efectele închiderii Exploatarii Miniere Balan"... din aceasta cauza ei si "Câteva zeci de persoane risca sa ramâna pe drumuri, dupa ce locuintele în care sunt chiriasi vor fi scoase la licitatie" Din cele spuse de Petru, locuintele, mai exact garsonierele , sunt deja vandute, altora , ei fiind in imposibilitatea de a le cumpara, astfel ca sunt nevoiti sa le paraseasca , pana la termenul impus ... El, Adriana si copii : Selena-Giulia si Alin- Alexandru, mai pot ramane acolo pana in septembrie... si apoi... ?! cu un salariu minim pe economie, un somaj si o alocatie... cu doi copii mici, incotro se vor indrepta ?
M-a tulburat pana la lacrimi povestea lor : "si in situatia noastra mai sunt alte 30 de familii, printre care si noi... ( spune Adriana ) ...cazuri sociale. Dupa ce am fost angajata ca asistent personal ptr fiul meu care este diagnosticat cu ADHD ( tulburare cu deficit de atentie, hiperactivitate/impulsivitate ) si comportament cu note de autism, GRADUL 1 DE HANDICAP, am fost "aruncata" in somaj de aceleasi autoritati locale care ne dau apartament in acel bloc- focar de infectie pe care l-ati putut viziona , ...as vrea niste sfaturi, pareri pe tema asta. "
Stiu... astfel de cazuri sunt "n" ... dar nu stiu in ce masura pot fi ajutate aceste suflete , care sunt demersurile legale ce se pot face, astfel ca in urma mesajului primit si discutiilor ce le-am avut cu Adriana si Petru, trimit acest APEL UMANITAR sufletelor voastre ... Eu sunt un om simplu, un suflet, dar care nu poate fi indiferent in fata unor astfel de nevoi... Acum vad cat sunt de neputincioasa, as vrea sa fac mai mult pentru a fi de ajutor ... Am inteles ca au fost trimise e-mail-uri ( fara raspuns,) la diferite televiziuni, s-au scris articole pe site-ul oficial al orasului Balan, despre aceasta situatie... ( unul din articole mi-a fost trimis , CITESTE -l pentru a intelege mai bine situatia familiei Pop si a celorlalte persoane care se afla in aceeasi situatie, printre care si Claudia, mama a doi copilasi ... o fetita, Silvia si un baietel, Szilard ce este intr-o stare grava de sanatate... nu poate vorbi, nu poate manca nu poate prinde macar o jucarie in manute, are doar ochisorii vii ce-i stralucesc a speranta ) : Persoanele care doresc sa ajute aceste familii pot suna la urmatoarele numere de telefon :
Markaly Claudia : 0755429416
Pop Adriana : 0746150861
Nu ezitati sa ii contactati direct.
Dumnezeu sa va lumineze mintea
si sufletul sa-l deschida spre adevar si bucurie !