sâmbătă, 26 februarie 2011

Intre mare si cer suntem NOI !!!




Ieri percepeam altfel iubirea ...astazi, realizez cat imi lipsesti
si cat de dor imi este de ale tale brate peste umerii mei.
Am trait intens fiecare nuanta si fiecare moment pur ca o apa curgatoare printre munti, iubirea care umple, care incalzeste cu prezenta sa iar acum absenta ta ucide ...
A fost atat de greu sa fac acei pasi care m-au indepartat de tine...
Calatoresc singura, dar cu tine in suflet
si intre timp inventez umbre cu mainile ...
ma apropii de ele sa simt mirosul pielii tale si respiratia ta...
imbratisez dorintele cu imaginatia si ma cuibaresc in ele
in aceasta lume a fanteziei unde cerul este mereu albastru
printre norii albi ca de bumbac fara furtuni bruste .
Cand noaptea se lasa peste mine ma invelesc cu stele
iar cerul capata stralucirea ochilor tai ...
Fara nici un compromis traiesc cu ardoare
si intri in sufletul meu mai adanc...


In ciuda firii mele libertine ma simt legata de tine...
desi nu depind de tine, am nevoie de tine
pentru ca tu m-ai invatat sa respir viata in fiecare zi fara temeri,
sa traiesc savurand fiecare emotie,
sa imbratisez trecerea timpului fara a ma lasa coplesita de trecut.
Imi place viata alaturi de tine si ma imbeti cu ea.

Nu iti voi cere luna, soarele, stelele
si nici macar un colt de cer...
doresc doar energia plina de viata
Iubirea.
DA,
Iubirea reflectata in ochii tai ,

zi si noapte pana ce apusul soarelui
se va lasa peste noi.

Trimiteți un comentariu