vineri, 18 martie 2011

Sa iubesti !

Nu stiu daca si voua vi se intampla la fel, dar din cand in cand simt nevoia de a schimba ceva ... astazi, spre exemplu, am inceput prin a muta lucrurile din casa, am mai inversat cate ceva, pana si florile de pe pervazul ferestrei ... am schimbat si fundalul de pe desktop, nimic deosebit, tot marea, dar pictata, poate pentru ca simt dorinta de a trece dincolo de aceasta mare ca sa ajung acolo unde mi-as dori, acolo unde simt si stiu ca imi este locul, poate pentru ca marea imi stie gandurile si lacrimile atat de durere cat si de fericire, chiar daca au fost putine sunt de ajuns sa am rabdare, incredere si speranta !

Uneori e de ajuns foarte putin ca sa iesim din monotonia de zi cu zi, din rutina, macar mental...

In suflet este mai greu cu schimbarea "decorului". Inversand ceea ce este in suflet, nu reusim sa facem nimic mai mult decat rau, un rau ce doare caci ne-am lovi mereu de aceleasi lucruri care stim ca ne face sa suferim .
In casa sufletului trebuie sa facem curat inainte de a schimba ceva, sa scoatem din casa cele ce nu sunt folositoare....nu trebuie sa avem mult mobilier, nu pentru ca am fi nevoiti sa stergem praful foarte des, ci pentru ca nu am avea aer sa respiram si nici lumina vie nu ar putea sa patrunda prin fiecare ungher.

Deseori ma gandesc la viata mea din trecut, a ultimilor 10 ani , incercand sa reflectez asupra "experientelor" dobandite ...
Am observat ca au fost momente in care ma gaseam in armonie cu ceilalti, oameni cu care am impartasit multe, de la un schimb de idei, la ajutor... Alte momente , in care totul imi parea negru, totul imi mergea rau, si oamenii, inexplicabil se indepartau.

Am analizat cateva din aceste momente si am observat ca in acele perioade in care ma indepartam de mine insami si unele persoane plecau din viata mea, ramanand oamenii deosebiti, care mi-au inteles gandurile, sufletul si tot ceea ce ma nelinistea, oferindu-mi acea pace interioara, acea armonie ce doar un om caruia ii pasa de tine ca suflet ti-o poate oferi.

Ceea ce multora li se pare ciudat, mie mi se pare cat se poate de normal, in sensul, sa nu imi pese de nimic din jurul meu material, investitia mea fiind dintotdeauna cea spirituala, constientizand ca doar asa pot sa am acea liniste interioara pe care multi cred ca o au , avand o casa mare, un sot sau sotie, o masina frumoasa , un servici bine platit si foarte bine vazuti in societate ... dar cati din ei se simt bine, in propria lor casa, alaturi de persoana pe care au ales-o sa le fie partener pe drumul vietii ? cati sunt multumiti de serviciul pe care il au? cati se simt bine acolo, sus pe-un pedestal? Si cati au taria de a-si asculta SUFLETUL, sa faca ceea ce simt cu adevarat ca il multumeste indiferent de greutatile ce le vor intampina .

Acord mai multa atentie SUFLETULUI, VOINTEI si CONSTIINTEI , deoarece timpul trece si am ajuns la o varsta la care imi dau seama ca nu am nimic material in maini, decat sufletul, am ajuns la un moment in care imi dau seama ca viata in sine nu are valoare fara EL.
Asa vreau sa fiu, chiar daca drumul este greu, chiar daca unii oameni nu ma inteleg, chiar daca multumirea mea sufleteasca ar insemna o lupta continua cu ceilalti din jur cu limitele impuse de cultura sau societate. Totul tine de educatia si gandirea fiecaruia, dar si de ceea ce simtim in adancul sufletului .

Vreau sa impartasesc cu cei ce cred si simt sentimentele profunde , valorile pe care eu le consider fundamentale. Imi place sa fiu una din acele persoane care simte placerea mai mult atunci cand daruieste decat atunci cand primeste pentru ca Iubirea este esenta vietii noastre...
Acum stiu! Acum stiu ca dragostea este singurul scop real al vietii ! nu bogatiile , puterea , ci dragostea, cu ea avem puterea de a traversa culmile inaccesibile. Acea dragoste imensa din suflet, atat de greu accesibila pentru a fi vazuta, dar atat de usor de gasit de cei ce au ochi sa vada caci acolo este esenta vie a ceea ce suntem.

Sa iubesti, doar asa poti da valoare vietii!

Trimiteți un comentariu