SecretEyes: Instantaneu

marți, 12 aprilie 2011

Instantaneu

Imi place sa privesc oamenii din jur, astfel incerc sa-i inteleg dincolo de cuvintele si faptele lor... in acele momente in care nu se asteapta ca cineva sa le capteze privirea si gesturile .

Trimiteți un comentariu

De multe ori ni se cere sa ne descriem. Pare o intrebare simpla, in sensul ca poti spune trei, patru adjective pentru a raspunde,dar nu este asa, caracterul fiecaruia nu este unul sau mai multe adjective. Cu trecerea timpului imi dau seama cate parti ale caracterului meu ies la suprafata, lucruri pe care le-am stiut sau lucruri care au stat intr-o cutie sigilate. Am atuurile si defectele mele, am urcusuri si coborâsuri si adesea o inconstienta nebuna, am o latura slaba si fragila, dar am si o latura puternica, sunt încapatânata si nu renunt pur si simplu la ceva sau cineva, încerc sa lupt, dar uneori partea slaba din mine ma face sa ma prabusesc. Sunt sensibila si în acele momente de sensibilitate simt nevoia de a fi strânsa în brate, si rasfatata. Nu îmi place când cineva foloseste indiferenta, astfel ca o parte din mine, când vede acest zid, foloseste aceeasi indiferenta, desi nu îmi place deloc sau ma izolez. O alta latura ce face parte din mine este ca încerc sa patrund acolo unde nu îmi este mereu permis, în sufletul cuiva. Atunci când am acces, înteleg persoana, dar când nu pot patrunde, incep sa îmi fac idei despre acea persoana si nu întotdeauna îmi dau seama ce fel este, de multe ori se întâmpla sa gresesc sa cred ca cineva este bun si pe parcurs sa îmi dau seama ca nu este asa sau invers. De obicei instinctul nu ma înseala si doar atunci când închid ochii pentru a ma face ca nu vad ceea ce am intuit de prima oara se întâmpla sa gresesc (se pare ca am tot mers cu ochii închisi prin viata sau cu capul în nori). Îmi deschid inima si pun sentimentele înainte de orice, ma bucur cu putinul ce ma face sa ma simt bine, încerc sa gasesc ceva bun si pozitiv la cei care m-au ranit, caut mereu o mica luminita în întunericul în care ma aflu, ma pierd în tacerea ce ma sufoca, ma pierd în gândurile ce îmi împânzesc mintea, stau nemiscata si privesc lucrurile care nu îmi plac, care îmi fac rau, care m-au ranit si m-au facut sa sufar, care au calcat în picioare sentimentele mele si ma intreb: pentru ce ? pentru ca mi-am deschis sufletul si am dat fara sa cer nimic în schimb? pentru ca am pus sentimentele înainte de orice ? Uneori ma învalui în melancolia unei melodii compusa din note triste, taceri, lacrimi. As vrea sa tip sa urlu, dar nu scot nici un sunet, simt doar lacrimile alunecând pe obraji. Mi se întâmpla adesea sa asist la rautatea unora si nu reusesc sa nu raman uimita, sa nu ma enervez si ma întreb mereu: de ce ? poate nu ar mai trebui sa îmi pun aceasta întrebare ... dar o pun ... DE CE UNELE PERSOANE POARTA NUMAI RAUTATE ÎN SUFLET ? As vrea sa am o oglinda... prin care sa pot vedea sufletele oamenilor, sentimentele lor, si cuvintele ce nu le rostesc. Uneori ma privesc in oglinda si ma întreb ce este înauntrul meu sau unde gresesc? Deoarece cred în povesti? în tot ceea ce ma emotioneaza ? în momentele de romantism? Cred în sufletele nobile si sensibile, în delicatetea lor înfinita. Poate ca eu sunt cea care greseste, eu, care cred ca totul este atât de limpede si pur asemeni unei lacrime. Asadar e greu si imposibil sa te descrii în câteva cuvinte.

E bine sa fim realisti sau pozitivi ? Sunteti de acord cu mine ca nu exista doar un singur mod de a defini : " Traieste viata asa cum vrei sa o traiesti " ? Pacat ca, atat de multi oameni, ( chiar si eu ) isi pun intrebarea "Cum as vrea sa traiesc ? " Poate ca nu v-ati pus aceasta intrebare de teama sa nu va dati raspunsul ... " Sigur nu asa cum o traiesc acum... mereu pe fuga si cu toate visele in asteptare ce nu le pot realiza si poate niciodata nu se vor implini", sau din teama de a spune: "dar daca nu sunt multumit, ce mai astept ? ca destinul sa se schimbe ? ca norocul sa vina ? ... sau poate ar trebui sa fac ceva pentru mine, pentru a-mi face un viitor diferit?" Poate ca altii nu si- au pus aceasta intrebare ... deoarece sunt "realisti " nu au vise si nu asteapta implinirea lor, pentru ca trebuie "sa fim cu picioarele pe pamant " si sa fim multumiti asa !? Singura modalitate pentru a obtine rezultate diferite este de a face lucrurile in mod diferit; daca faci ce ai facut intotdeauna, vei obtine mereu ceea ce ai. Poate ca aici este problema... a face lucrurile in mod diferit inseamna sa spui "STOP " rutinei, sa treci dincolo de zona ta de confort, acea zona in care te simti in siguranta, cu care esti familiarizat, o stii, o traiesti in fiecare zi. Pe de alta parte, a sta in aceasta zona de confort, te face sa obtii maine acelesi rezultate ce le-ai obtinut astazi si astfel, zi dupa zi, an dupa an. Asadar... de ce nu suntem toti fericiti si impliniti ? Avem indoieli, prejudecati, idei preconcepute .... Suntem atat de conditionati negativ, incat sa nu ne dam seama? Atunci cand suntem in fata unui nou inceput, punem in balanta avantajele si riscurile: un nou raport, un nou sentiment, o noua oportunitate, insa gandim:" si daca nu merge bine?" Cerem sfatul amicilor sau a parintilor, care de multe ori ne da o stare de confuzie mult mai mare ... "Esti sigur ?.... dar daca lucrurile nu merg bine ?.... dar ce te face sa faci asa ? dar nu este mai bine sa lasi lucrurile asa cum sunt ? " STOP .... eu sunt cea care aleg ... Aleg singura, EU, asa cum sufletul meu simte si imi spune ... aleg in urma greselilor si a experientelor ce le-am trait de-a lungul anilor. Mi-am facut un fel de regula in viata mea, iar de atunci sunt mai linistita si gandesc pozitiv! Prefer sa fiu cu un pas inainte mereu chiar daca nu stiu unde pasesc, decat sa imi para rau maine ca nu am facut ceea ce as fi putut sa fac de ieri. Dar tu ... ?