marți, 31 mai 2011

Apel umanitar



Pe YouTube, multi dintre noi, incercam sa transmitem " mesaje " catre cineva anume sau doar incercam sa "aratam" ceea ce sufletul nostru simte, prin clipurile ce le realizam, dincolo de realitatea in care traim ... Trimitem mesaje de la inima la inima pentru a-i da sufletului hrana emotionala, iubire, liniste, mangaiere ... ne spunem visele, dorintele, ne plangem singuratatea, suferinta sau radiem de fericire ... alte persoane insa, cauta o modalitate de a transmite un
APEL UMANITAR DE URGENTA !
Am primit zilele trecute un mesaj de la o familie care incearca prin toate mijloacele sa gaseasca o solutie, greutatii ce s-a napustit asupra lor, aflandu-se intr-o situatie sociala deosebit de grava, pot spune dramatica. Asemeni lor sunt zeci de familii, locatari ai unui bloc din orasul Balan, judetul Harghita.M-a tulburat foarte mult povestea, deloc fericita, a acestui cuplu. Ceea ce m-a bucurat enorm de mult este faptul ca, in ciuda tuturor problemelor ce le au, sunt uniti prin iubirea ce o poarta unul fata de celalalt si fata de copii lor... Nu vor altceva, decat sa le ofere COPIILOR un minim de siguranta si conditii mai bune de trai, dar tot ceea ce pot ei oferi este iubirea, pe care o daruiesc, neconditionat, asa cum se cuvine miracolelor cu care au fost binecuvantati de Dumnezeu. Nimic mai mult si de vina nu sunt ei ci : "Efectele închiderii Exploatarii Miniere Balan"... din aceasta cauza ei si "Câteva zeci de persoane risca sa ramâna pe drumuri, dupa ce locuintele în care sunt chiriasi vor fi scoase la licitatie" Din cele spuse de Petru, locuintele, mai exact garsonierele , sunt deja vandute, altora , ei fiind in imposibilitatea de a le cumpara, astfel ca sunt nevoiti sa le paraseasca , pana la termenul impus ... El, Adriana si copii : Selena-Giulia si Alin- Alexandru, mai pot ramane acolo pana in septembrie... si apoi... ?! cu un salariu minim pe economie, un somaj si o alocatie... cu doi copii mici, incotro se vor indrepta ?
M-a tulburat pana la lacrimi povestea lor : "si in situatia noastra mai sunt alte 30 de familii, printre care si noi... ( spune Adriana ) ...cazuri sociale. Dupa ce am fost angajata ca asistent personal ptr fiul meu care este diagnosticat cu ADHD ( tulburare cu deficit de atentie, hiperactivitate/impulsivitate ) si comportament cu note de autism, GRADUL 1 DE HANDICAP, am fost "aruncata" in somaj de aceleasi autoritati locale care ne dau apartament in acel bloc- focar de infectie pe care l-ati putut viziona , ...as vrea niste sfaturi, pareri pe tema asta. "
Stiu... astfel de cazuri sunt "n" ... dar nu stiu in ce masura pot fi ajutate aceste suflete , care sunt demersurile legale ce se pot face, astfel ca in urma mesajului primit si discutiilor ce le-am avut cu Adriana si Petru, trimit acest APEL UMANITAR sufletelor voastre ... Eu sunt un om simplu, un suflet, dar care nu poate fi indiferent in fata unor astfel de nevoi... Acum vad cat sunt de neputincioasa, as vrea sa fac mai mult pentru a fi de ajutor ... Am inteles ca au fost trimise e-mail-uri ( fara raspuns,) la diferite televiziuni, s-au scris articole pe site-ul oficial al orasului Balan, despre aceasta situatie... ( unul din articole mi-a fost trimis , CITESTE -l pentru a intelege mai bine situatia familiei Pop si a celorlalte persoane care se afla in aceeasi situatie, printre care si Claudia, mama a doi copilasi ... o fetita, Silvia si un baietel, Szilard ce este intr-o stare grava de sanatate... nu poate vorbi, nu poate manca nu poate prinde macar o jucarie in manute, are doar ochisorii vii ce-i stralucesc a speranta ) : Persoanele care doresc sa ajute aceste familii pot suna la urmatoarele numere de telefon :
Markaly Claudia : 0755429416
Pop Adriana : 0746150861
Nu ezitati sa ii contactati direct.
Dumnezeu sa va lumineze mintea
si sufletul sa-l deschida spre adevar si bucurie !

vineri, 27 mai 2011

Intre mare si cer !

Nu am mai scris demult,
nu pentru ca in aceasta perioada
de tacere
nu as fi simtit nevoia sa scriu ...
mi-a lipsit doar timpul fizic,
dar toate detaliile le-am notat in suflet .
Iubesc natura, muntele
si ma bucur de fiecare moment
ce il petrec pe crestele piemonteze ,
dar imi este tare dor de mare si briza ei,
de calmul si agitatia valurilor ce saruta tarmul...

Marea,
o intindere de apa care isi schimba culoarea la fiecare unduire.
In fata noastra parea sa nu se mai sfarseasca niciodata..
Parfumul ei, cu esenta proaspata,
ne invada inimile, lasand in suflet sarea vietii.
In departari, razele soarelui colorau valurile intr-un auriu ce stralucea,
raspandind lumina aproape orbitoare .

Noi, undeva mai sus de tarm,
strans inbratisati intr-o dragoste mare, ca acea mare imensa.

Mai sus de noi, ne priveau doi pescarusi care zburau intre mare si cer,
dorind parca, sa nu fim martorii iubirii lor,
asa cum nici noi nu ne doream ca martori , decat marea si cerul...
Acolo, intre mare si cer,
Ochiul Divin avea privirea indreptata spre noi,
daruindu-ne clipa eterna .

Fara sa rostesc cuvinte,
am facut un legamant pe care il voi respecta,
daca imi este ingaduit si dincolo de cer,
pentru ca nu mi s-a mai intamplat sa ma pierd intr-o privire...

Puritatea si nevinovatia erau atat de luminate, ca m-au lasat fara cuvinte ...

Da, pentru ca ochii tai, comunicau cu un limbaj special.

Cum poti spune ca intelegi ceea ce are de spus un suflet, ce nu l-ai mai intalnit ?!
Trebuia sa ma las condusa de acea expresie, privata de orice intentie rea...
Dincolo de acea privire enigmatica ...
Un Suflet ... indescifrabil,
in ganduri ratacite de momente marcante si umbre intunecate,

doi ochi ce s-au deschis zambindu-mi luminos ...
ridurile marcate de tristete, confuzie si indoiala
disparand intr-un sarut ...

joi, 19 mai 2011

Peripetii Alandala

Pe unde ma poarta gandul si spre ce ma indreapta viata !?
Eram pregatita sa scriu prin cate am trecut in aceasta luna si nu putine mi s-au intamplat, dar in ultimul moment m-am razgandit ... prea triste intamplarile, asadar m-am hotarat sa redau doar partea frumoasa a evenimentelor, fara cuvinte!
In mijlocul tuturor lucrurilor ce se schimba , cautam ceva "solid", pentru a da sens vietii noastre . In fata pericolelor si a fricii ce ne ameninta siguranta, vrem sa gasim un loc pentru a ne reface in momentele critice , vrem sa dam raspunsuri indoielilor si intrebarilor ce ne traverseaza mintea, cautam linistea si pacea.
Ma eliberez de toate greutatile in mijlocul naturii si fara aparatul de fotografiat nu plec la drum :)
astfel ma simt libera, de tot ceea ce ma face sa ma simt rau,
libera de tot ceea ce nu-mi aduce fericirea.