vineri, 24 iunie 2011

Tacerea alba a sperantei


Atunci cand gandurile
danseaza in somn
cu primele raze ale soarelui
si perlele opace ale amintirilor
incep sa straluceasca,
se opresc fiorii salbatici
ce-si lasa amprenta pe suflet
in fiecare noapte,
ciudate umbre
intalnite pe parcursul vietii.
Atunci,
se intoarce tacerea alba a sperantei,
disparand
trasaturile gri reflectate in umbre.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Parfum de iertare


Nu-ti cer sa te intorci,

dar spune-mi despre tine.

Sopteste-mi prin visele din noapte,
daca ai langa tine zambetul Tatalui ,
a acelui TATA
ce tu-ti doreai mereu sa Il iubesti .
Nu-ti cer sa imi spui daca ai gasit
in cele din urma
pacea si linistea ce o cautai .
Nu-ti cer sa respiri aerul
ce eu il respir, plin de vise
si nici nu-ti cer sa-mi daruiesti emotii

printre imbratisari calde.

Cer doar...

sa patrunda ultima suflare de viata
dizolvata in acea noapte de toamna
cand ceasul si-a pierdut sunetul

si s-a oprit si el,
la fel ca viata ta la 00,45 .
Nu-ti cer nimic, iubita mama,
decat sa-mi dai un semn,
ca trandafirii albi
ce azi i-am daruit cerului ,
au pentru mine parfum de iertare !

18 iunie 2011

sâmbătă, 11 iunie 2011

Prin urmare, ramane doar poezia din noi?!




Inima si-a impreunat degetele peste sufletul modest acoperit!
Departe de tine nu poate sa traiasca si doar o lumina palida
ii mai tine companie in noapte ...Singuratatea...
Singuratatea arsa, exasperata de sete,
fumul isi indreapta spre ultimul apus...
zambeste indrazneata celor ce-o privesc
in semn ca va iesi din nou victorioasa...
...incearca sa desparta soarele de luna,
stelele ar vrea sa le desprinda de pe cer ...
Si rade ...
de ranile invizibile din sufletele bune
de care, inca lumea este plina.
Saracele priviri... umile,
cer doar ceva in care sa mai spere
si speriate alearga spre farmecul unui cuvant dintr-un poem.
Alearga sa atinga gandurile ce se opresc pe ridul fruntii,
ce apare atunci cand spun :
"Da-mi, Doamne rabdare !.."
obosite fiind de atata suferinta.
Si-atunci, doar Poezia
Singura companie in care se incred ,
afla adevarul sentimentelor ascunse,
atunci cand degetele dornice se-alinta.

marți, 7 iunie 2011

Credeam ca pot sa fac din ziua de astazi un viitor de neuitat .


Cu ochii plini de lacrimi
privesc inainte si in jurul meu,
aglomeratia unui oras care nu stie
sau poate nu doreste
sa se opreasca vreodata .
Ma uit spre un necunoscut
ce canta o simfonie de compasiune
si simt in vocea lui durerea nedizolvata de timp .
Ma trec fiori
si strang la piept putinele aripi ramase ale unui inger
cazut din norii albi al universului pierdut.
Putinele aripi,
acum taiate cu lacrimi vii si ganduri de iubire,
ale unui inger ce avea in zborul sau noblete,
incredere, soapte de vise
si simt cum strang la piept un inger de gheata epuizat.
Caldura sa, in zborul unui copil , alandala,
insoteste o aura, pe o mare fara margini,
acolo unde bucuria zambetului poate trai.

vineri, 3 iunie 2011

Urmeaza-ti destinul !



Ps: Toate gandurile mele pentru cine a pierdut "ceva", pentru cine nu mai crede, pentru cine se simte doborat...sau dezamagit.
Pentru tine, cel ce intri in lumea mea !


Emotiva, naiva, instinctiva, rebela, vorbareata si putin obiectiva...

Acestea sunt adjectivele ce m-au acompaniat multi ani din viata.
Apoi, am realizat ca nu erau atat de bune aliate ...
Au fost evenimente care au zdrobit si au schimbat caracterul meu,
am suferit, am plans cu disperare apoi, am gasit pacea... in rabdare.
Nu mi-a apartinut rabdarea,
nu o cunosteam si din acest motiv s-au creat acele momente ce au marcat viata mea de nesters, dar Rabdarea ma ajutat sa "calc" dezamagirile, cuvintele sa le "impaturesc" si sa le pun intr-un sertar, la pastrare in asteptarea vremurilor mai bune.
Astazi, rabdarea, ma ajuta sa inteleg ... inainte de toate , sa ma inteleg pe mine insami... ma invata sa imi infraneze instinctele pentru a lasa spatiu reflectarii, pentru a rezolva situatii ce par atat de complicate.
Stii, sunt o femeie simpla si traiesc viata in maxima libertate. Unii se sperie de caracterul meu, nici cei apropiati nu ma inteleg uneori. Nu am avut prea multe probleme sau daca le-am avut, nimeni nu le-a stiut( de aceea poate nu sunt inteleasa) si le-am infruntat pentru ca EU sunt cea care decid ceea ce trebuie sa fac si nu fac altceva, decat sa imi urmez propriul destin .

Dar TU ? Ce vei face ?

Stii !?...Exista "ceva ", ce ma face ca in fiecare noapte sa ma indrept spre fereastra, sa privesc spre cerul infinit cand apare misterioasa luna in linistea secretelor ce le asculta.
Sunt acele clipe... in care te simt alaturi de mine, in care iti simt respiratia... In acele momente, inima incepe sa vorbeasca cu sunetul vocii tale si ma intreb, cum faci sa ajungi la mine fiind atat de departe... si cum ai putut intra pana in adancul sufletului meu !?
Esti Vantul, ce nu ma lasa singura niciodata,
esti o umbra, esti o picatura de suflet absorbita de sentimentele mele...


Nu iti voi cere luna, soarele, stelele si nici macar un colt de cer...
doresc doar energia plina de viata - Iubirea.
DA, Iubirea reflectata in ochii tai ,zi si noapte pana ce apusul vietii se va lasa peste noi.