marți, 7 iunie 2011

Credeam ca pot sa fac din ziua de astazi un viitor de neuitat .


Cu ochii plini de lacrimi
privesc inainte si in jurul meu,
aglomeratia unui oras care nu stie
sau poate nu doreste
sa se opreasca vreodata .
Ma uit spre un necunoscut
ce canta o simfonie de compasiune
si simt in vocea lui durerea nedizolvata de timp .
Ma trec fiori
si strang la piept putinele aripi ramase ale unui inger
cazut din norii albi al universului pierdut.
Putinele aripi,
acum taiate cu lacrimi vii si ganduri de iubire,
ale unui inger ce avea in zborul sau noblete,
incredere, soapte de vise
si simt cum strang la piept un inger de gheata epuizat.
Caldura sa, in zborul unui copil , alandala,
insoteste o aura, pe o mare fara margini,
acolo unde bucuria zambetului poate trai.
Trimiteți un comentariu