miercuri, 20 iulie 2011

Ganduri in cuvinte



Cat de ciudata este viata mea... o legenda,
risipita in vise melancolice pentru tot ceea ce am pierdut in timp.
Cat de ciudata este viata mea ... cu asteptarile ei,
primele, in strazi prafuite de tara, apoi in strazi asfaltate de oras, fara sens.
Cat de ciudata este viata mea... incetosata de durere
si zdrobita de atata suferinta adusa din cer, de o pasare calatoare
in ritmuri de rugaciuni repetate si atingeri ale trecutului.

Cat de frumoasa era viata mea... in sfarsit regasita in tine, regasita in zambetul tau.

Cat de frumoasa era viata mea atunci, cu tine !


Insoteste-ma iubire , acum, cand atatea amintiri si zambete
sunt spulberate, din delicate nostalgii in ritmuri albe de timp ...
Insoteste-ma iubire, in orele acestei nopti pierdute prin bucatile de cer.
Vom insoti lumina lunii ce aluneca tacuta in ganduri senine .
Eu, iti voi spune despre mine, despre frica de copil din noptile fara sfarsit.
Tu, imi vei spune despre tine, despre prezenta emotiilor ce se agitau in sufletul tau de copil si cu mainile impreunate, vom aduna incet, incet micile firmituri ale misterului cel mai frumos din lume .
Insoteste-ma in zambetul din zi , iubire,
trimite gandul sa vibreze prin adieri timide si calde de vant.
In el voi gasi alinarea si magia din lumina lunii.
Stiu ca privirea iti e indreptata spre cer,
acolo ne intalnim si ne unim mainile,
acceptati fiind de intreaga umanitate.


Trimiteți un comentariu