joi, 22 septembrie 2011

Ramas bun...


Ramas bun, dragul meu batran cu chipul obosit,
dar cu zambetul mereu constant.
Am fost prezenta astazi pe ultimul tau drum,
alaturi de cei apropiati tie, veniti de departe
si ti-am mangaiat chipul cu o rugaciune,
multumindu-ti pentru zambetul ce mi l-ai daruit
cu multi ani in urma,
cand mi-ai spus cu seninatatea chipului tau
ca fiecare are valoare prin ceea ce poarta cu el .
Ai lasat putinele lucruri materiale
la mila celor ce vor ramane in urma ta,
convins fiind ca le vor imparti intre ei cu raceala,
fara sa tina cont de dorintele tale
si se vor pierde fara sa se stie de unde provin.
Emotiile mici, dar cele mai importante nu se vor pierde,
ele vor fi mereu pe chipul senin
si-n zambetul celor ce te-au cunoscut cu adevarat!
Ramas bun dragul meu batran cu zambet de copil .
Trimiteți un comentariu