sâmbătă, 21 noiembrie 2015

Remember

Nu-ți voi umbri cărarea cu gândurile-mi triste,
am să zâmbesc măicuța așa cum ți-am promis.
Tu știi cât mi-e de dor și cât de des te strig,
deși ești lângă mine, dar vreau să te ating.

Și glasul tău duios aș vrea să îl aud,
să îmi mai spună iară:
"Alina, fii om bun!
Să dai lumii iubire așa cum poți mai bine,
Sa știi să iți pleci capul și-n semn de mulțumire!"
Nu am uitat nimic din toate învățate,
adeseori greșesc, dar nu din răutate.

Aș vrea ca toate acestea să le fi spus acolo,
la căpătâiul tău, să știm doar amândouă,
dar știu și simt măicuța că ești aici cu mine,
te am mereu în suflet, nu mă despart de tine.

Tu știi când să apari sau semne să-mi trimiți
prin sufletele dragi tu vrei sa ma alinți.
Mă rog la Dumnezeu iertare să iți dea
și Împărăția Sa să fie casa ta !

duminică, 2 august 2015

Bună! Ce mai faci?


Un salut, o întrebare și apoi plec. Trebuie să plec,
 iar tu rămâi bine sau în mijlocul răului,
 plângând de bucurie sau râzând în adâncul durerii.
Ce mai faci?
Tu, care stai în tăcere între sunetele de fundal ale unei vieți
ce se poticnesc prin cuvinte ce nu le găsești în interiorul tău.
Ce mai faci, arcaș fără săgeți de aruncat și fără obiective în care să lovești?
Ce mai faci, dincolo de anxietatea vieții și necesitatea urgentă de libertate?
 Încerci să scapi, dar te găsesc mereu aici, în acest spațiu strâmt,
 în această pâlnie a clepsidrei pentru a te odihni un pic, într-un colț de suflet.

joi, 26 februarie 2015

Îndrăzneste să visezi


Privește-te în oglinda... recunoaște-ți curajul, visele
și nu le baricada în spatele slăbiciunilor tale .
Dacă înveți sa te cunoști, înveți sa știi cine ești cu adevărat,
devii liber, puternic și nu vei mai fi o mascotă în mâinile altora.

duminică, 18 ianuarie 2015

La marginea gândului


Nu am înțeles niciodată de ce avem curaj să ne riscăm pentru lucruri materiale însă pentru a fi fericiți ne retragem în colivii de vise.
Când tăcerea se lasă îți poți auzi propriile gânduri?!
 Asculta-ți bătăile inimii și fâlfâitul de aripi a sufletului și atunci te vei înțelege.
Toți purtăm în suflet o dorință imensă de iubire, de la suflet la suflet.
Ne dorim să strălucim pentru cineva, să iubim și să trăim iubirea.
Fiecare purtăm în suflet Paradisul nostru ce pare să fie pierdut, dar cu Speranța (Flacăra ce arde mereu în inimă) că va exista cineva acolo care ne va salva, cineva care să ne mângăie, să ne asculte, să ne înțeleagă, să ne fie mereu prezent(a) și să ne întindă un braț, de preferat foarte puternic și stabil (asemeni aripii Vulturului), care să fie mereu acolo unde te afli, o persoana care să-ți șoptească la marginea gândului în fiecare dimineață: "Mai mult decât viața mea, atât te voi iubi !" și astfel viața capătă sens doar prin ceea ce iubești și prin suferința că ai la dispoziție un timp limitat pentru a nu irosii această șansă. Unii aleg să plângă în continuare, alții aleg sa facă ceva, caci doar în ei înșiși este puterea.